Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

6 gânduri despre “Părintele Tihon: Tolerarea ereziei până la “limita Potirului comun”, o scuză mincinoasă pentru amânarea luptei

  • Sluga netrebnica

    Raspunsul vrednicului Parinte Tihon Bivoleanu este plin de Adevar, plin de blandete si de dragoste. Acestea dovedesc ca Duhul lui Dumnezeu l-a insotit si l-a sfatuit pe Parintele nostru Tihon. Duhul care razbate atat din scrisoarea de oprire o pomenirii pseudo-ierarhului Teofan cazut in erezie, precum si Duhul din acest raspuns al Parintelui Tihon, ne adevereste ca de la Dumnezeu a grait, ca este in Duh cu Sfintii Apostoli si cu toti Sfintii Parinti ai adevaratei Ortodoxii.

    In schimb, scrisoarea-raspuns a ereticului staret Hariton este plina de rautate, de barfe, de acuze, de minciuni si manipulare, de rastalmacire cu buna stiinta a Sfintelor Canoane, ceea ce adevereste duhul satanic de care este cuprins acest staret.
    Imi vine sa plang cand vad in ce hal de decadere au ajuns pseudo-patriarhul Daniel si toti pseudo-episcopii infiltrati in Biserica noastra. Din statornicia lor in propovaduirea ereziei si mai ales, din rautatea si minciuna prin care rastalmacesc Sfintele Canoane si incearca sa pastreze in ascuns adevarul despre sinodul talharesc din Creta, reiese foarte clar duhul antihristic al acestora.

    Limita “impartasirii din potirul comun” este o minciuna, o inventie a ereticilor prin care vor sa traga tot poporul dupa ei, la iad.
    Sfintele Canoane spun clar ca propovaduirea publica a ereziei inseamna ca ierarhii nu mai sunt ierarhi ci sunt minciuno-ierarhi si se impune despartirea de acesti sarmani oameni cazuti in erezie.
    Niciodata si nicaieri in toata invatatura Ortodoxa nu s-a vorbit de vreo limita a “impartasirii din potirul comun”. Aceasta limita inventata de pseudo-ierarhi este o viclenie si o lucratura a tatalui-minciunii, adica a satanei.

    Sa nu uitam ca aceasta minciuna a “limitei potirului comun” a fost deja trecuta de ani de zile. Stim sigur ca pseudo-mitropolitul Nicolae Corneanu s-a impartasit cu ereticii din “potirul comun”, precum si pseudo-episcopul Ieronim Cretu Sinaitul deasemenea s-a impartasit cu ereticii din “potirul comun”. Iar pseudo-sinodul BOR l-a rasplatit pe ereticul Ieronim cu ridicarea in treapta si nicidecum cu caterisirea, asa cum impun Sfintele Canoane Ortodoxe. Acest fapt denota ca pseudo-sinodul BOR are cunostiinta si este de acord cu “impartasirea din potirul comun”, in consecinta, se face partas la erezie si la trecerea acestei limite mincinoase si viclene, pe care ei insisi au inventat-o.

  • Lucretia

    Pravila Sfântului Lavrentie de Cernigov
    Învăţătură despre pravila Sfântului Lavrentie de Cernigov
    Marturiile schiarhimandritului Antonie
    Era prin anii ’30. M-am dus la părintele Lavrentie să-i povestesc greutăţile mele, dar el a spus: ,,În primejdii să nu te temi; de te vor aresta, să nu te înfricoşezi, iar de te vor speria şi te vor ameninţa, să fii curajos! Să citesti Psalmul 90 – Cel ce locuieşte întru ajutorul celui Preaînalt, rugăciunea Să învieze Dumnezeu…, condacul I de la Acatistul Maicii Domnului. Toate să le citeşti de 24 de ori, iar la sfârşit să citeşti Cuvine-se cu adevărat… Să mergi la libertate şi să promiti că vei primi schima.”
    M-au arestat cu o mulţime de ameninţări şi învinuiri că sunt contrarevoluţionar şi împotriva puterii. M-au ameninţat cu închisoarea şi cu împuşcarea. Am început să ma tem şi să mă înfricoşez,dar mi-au venit în minte cuvintele psalmistului: ,,Şi se vor teme acolo unde nu este frică”. M-am bucurat, dar iarăşi m-a cuprins teama. Deodata l-am văzut în faţa mea pe părintele Lavrentie care spunea: ,,Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit? De ce ai uitat sfatul meu despre mântuirea ta?”
    Curând m-am liniştit cu inima şi m-am bucurat cu sufletul, iar parintele s-a făcut nevăzut. Am început să mă rog cu toate rugăciunile, asa cum a binecuvântat părintele, Lavrentie, cu toate rugaciunile de 24 de ori. În acest timp, au venit şi mi-au spus că am fost condamnat la moarte prin împuşcare şi curând mă vor împuşca. M-am supus voii lui Dumnezeu şi proniei Lui. Mi-a părut rău că nu mi-am amintit mai curând cuvintele scumpului părinte şi i-am cerut iertare pentru împrăştiere şi uitare: ,,Iarta-mă, părinte drag şi binecuvântează pentru ca să se săvârşească voia Domnului!”
    Nu mai aveam niciun fel de frică, deoarece mă pregătisem pentru viaţa veşnică. Am fost dus la locul execuţiei, dar mai întâi au vrut să-şi bata joc de mine în chip animalic.Mi-au aplicat cateva lovituri, dar eu citeam Cuvine-se cu adevărat… Şeful a oprit această purtare şi a spus: ,,Pleacă şi pe aici să nu mai vii!” În mers, am săvârşit otpustul sfintelor rugăciuni, mulţumind lui Dumnezeu, Împărătesei Cerurilor şi Sfantului Stareţ Lavrentie pentru rugaciuni.( Sfantul Lavrentie de Cernigov – Viaţa, învăţăturile , minunile şi acatistul, Editura Egumeniţa, p. 175, 176)