Note privind textul presinodal intitulat „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”

Dimitrios Tselengidis, profesor in Dogmatică la Facultatea de Teologie a Universitatii Aristotel din Salonic, le-a transmis unele observații teologice, ierarhilor ortodocși din mai multe Biserici Ortodoxe locale (Grecia, Rusia, Serbia, Georgia, Bulgaria, Alexandria și Antiohia), pe marginea textului adoptat in comun la Sinaxa Intaistatorilor Bisericilor Ortodoxe [Chambesy, vezi ARHIVA Lăcaşuri Ortodoxe^®], intitulat „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”.

Agentia de stiri Lăcaşuri Ortodoxe^® a tradus si reda mai jos, in premiera in limba romana, aceste observații:

„Acest act manifesta incoerență si contradictii teologice, în mod repetat. Astfel, proclamă, în primul său articol, conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe, considerând-o – pe bună dreptate – ca fiind ‘una, sfântă, soborniceasca si apostolească’. Cu toate acestea, la articolul 6, există o contradicție cu primul articol, formulat si menționat mai sus. Se menționează faptul că ‘Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și confesiuni creștine, care nu se află în comuniune cu ea’. Aceasta naste o chestiune, pe bună dreptate: dacă Biserica este ‘Una’, în conformitate cu Crezul nostru și conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe (articolul I), cum pot fi menționate alte Biserici creștine? Este clar că aceste alte Biserici sunt heterodoxe.

‘Bisericile’, în plus, nu pot fi numite ‘Biserici’ heterodoxe, de către ortodocși. Privind aceste probleme dintr-o perspectivă dogmatică, nu se poate vorbi despre o multiplicitate a ‘Bisericilor’ cu dogme diferite. În consecință, aceste ‘Biserici’ raman inflexibile în erorile credintei lor, si nu este corect teologic să li se confere o ecleziologie – și instituționalizare – in afara ‘Uneia, Sfintei, Sobornicesti si Apostolice Biserici’. 

În același articol (6), există și o altă contradicție teologică serioasă. La începutul articolului, se spune: ‘Conform naturii ontologice a Bisericii, unitatea nu poate fi compromisă’. Dar într-o extremitate a aceluiași articol, se spune că, prin participarea sa la mișcarea ecumenică, Biserica Ortodoxa ‘are scopul de a netezi calea spre unitate’. Acest lucru naste întrebarea: daca unitatea Bisericii este un fapt recunoscut, ce fel de unitate a Bisericii mai este solicitată în contextul mișcării ecumenice? Înseamnă asta, poate, întoarcerea creștinilor occidentali la Biserica, Unica si singura? Acest sens, cu toate acestea, nu a fost reflectat nici de scrisoare și nici prin spiritul întregului text. Dimpotrivă, în fapt, este creata impresia că există o diviziare a Bisericii și că perspectivele dialogurilor au ca scop unitatea destramată a Bisericii.

Confuzia teologică este, de asemenea, provocată si de ambiguitatea articolului 20, care prevede: ‘Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte Biserici și confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza unor criterii canonice ale tradiției ecleziastice deja constituite  – canoane al Sinoadelor Ecumenice: 7 (din II) și 95 (din Sinodul Quinisextum din Trullo)”. Dar cel de-al 7-lea canon al Sinodului Ecumenic al II-lea și canonul 95 al Sinodului Quinisext se referă la recunoașterea botezului ereticilor care si-au exprimat interesul fata de reunirea lor cu Biserica Ortodoxă. Insa, este clar si din litera și spiritul textului presinodal, daca privim dintr-o perspectivă teologică, ca nu se pune nicio problema legata de reintoarcerea heterodocsilor catre Biserica Ortodoxa, singura Biserică. În schimb, în text, botezul heteredocsilor este considerat ca fiind a priori acceptat – fără decizii pan-ortodoxe. În același timp, textul ignoră faptul istoric ca herterodocsii contemporani ai Occidentului (romano-catolici și protestanti) nu au numai una, ci o serie de dogme care diferă de Biserica Ortodoxă (filioque, primatul papal, respingerea icoanelor, decizii de respingere a Sinoadelor Ecumenice etc.).

Articolul 21 ridică, de asemenea, semne de întrebăre, atunci când el menționează că ‘Biserica Ortodoxă… evalueaza pozitiv textele teologice publicate de comisie… pentru reconcilierea Bisericilor’. Ar trebui notat aici faptul că aceste documente [ale Comisiei] nu au fost aprobate de către ierarhii Bisericilor Ortodoxe locale. În cele din urmă, articolul 22 creează impresia că viitorul Mare si Sfant Sinod Pan-Ortodox hotaraste a priori infailibilitatea deciziilor sale, deoarece consideră că ‘păstrarea credinței ortodoxe pure este salvata numai de către sistemul sinodal, care întotdeauna în sanul Bisericii, este judecătorul desemnat și final în materie de credință’. În acest articol, faptul istoric este ignorat, anume acela că în Biserica Ortodoxă criteriul final este întotdeauna conștiința dogmatică vigilenta a pleromei Bisericii, care, în trecut, valida Sinoadele Ecumenice. Sistemul sinodal, în sine, nu asigură în mod automat corectitudinea Credinței Ortodoxe. Acest lucru se întâmplă doar atunci când episcopii din Sinod au Duhul Sfânt și modul ipostatic – Hristos – care acționează în ei.

Prin tot ceea ce s-a scris și ceea ce apare în mod clar în textul de mai sus, este clar că fondatorii și redactarii acestuia desfășoară o legitimare instituțională a sincretismului crestin, a ecumenismului, prin decizia unui Sinod Pan-Ortodox. Cu toate acestea, acest lucru ar fi catastrofal pentru Biserica Ortodoxă. Prin urmare, propunem umil retragerea completă a textului.

În cele din urmă, un comentariu teologic cu privire la textul „Tainei Căsătoriei și Impedimentele sale”: în articolul 5a) se mentioneaza: ‘căsătoria între ortodocși și non-ortodocsi poate fi binecuvântata în funcție de acrivia canonica (canonul 72 al Sinodului Quinisext din Trullo). Cu toate acestea, ea poate fi celebrată din îngăduință și iubirea omului, cu condiția ca toti copiii din căsătoria in cauza să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă. Aici, cu condiția ca ‘copiii căsătoriei să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă’ contrazice protejarii teologice a căsătoriei, ca Taina a Bisericii Ortodoxe, pentru ca se foloseste de maternitate – ca bază a Botezarii copiilor în Biserica Ortodoxă – pentru a legitima celebrarea căsătoriilor mixte, care sunt în mod clar interzise printr-o hotare sinodala ecumenica (72, Trullo).

Cu alte cuvinte, un Sinod non-ecumenic, așa cum este viitorul Mare si Sfant Sinod Pan-Ortodox, relativizeaza în mod explicit o decizie a unui Sinod Ecumenic. Acest lucru este inacceptabil. Și, totuși, o altă întrebare: în cazul în care din căsătoria oficiată nu se nasc copii, mariajul ramane pur și simplu legitimat doar de faptul că soția heterodoxa si-ar fi integrat copiii în Biserica Ortodoxă?

Dacă doriți să fie si teologic, prin urmare, articolul 5.1 ar trebui eliminat.
Dr. Dimitrios Tselengidis