Protopopul Andrew Phillips din Colchester, Biserica Ortodoxa din Anglia, a răspuns, in ultimele ore, unor comentarii cu privire la recenta intalnire a Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii cu Papa Francisc, din Havana, și a formulat cateva pareri despre Marele si Sfantul Sinod Pan-Ortodox din luna iunie.
Mai jos, citam cateva dintre comentarii, in urma unei scrisori primite de la un corespondent în Țara Galilor. Am ales sa cităm din acest dialog, intrucat prezinta unele pareri foarte pertinente, care pot fi interesante pentru toți cititorii noștri.
Intrebare: Intâlnirea „istorică” a Patriarhului Kirill și Papei Francisc… Există două moduri de a o privi, un mod diplomatic-umanitar și altul ortodox.
Răspuns: Un acord diplomatic sau politic este obligatoriu doar pentru semnatar, și pentru nimeni altcineva. Este o opinie personală și nimic mai mult. Vizavi de ceea ce numim „un mod diplomatic-umanitar” pot spune: „noi il iubim pe pacatos”, iar privind modul pe care il numim „ortodox”, care este o declarație dogmatică, pot spune: „noi urâm păcatul”.
Această situație îmi amintește de la publicatia eretica „Marturisirea de la Thyateira”, din urmă cu patruzeci de ani, a Arhiepiscopul Athenagoras de Thyateira. Îmi amintesc, astfel, de un tânăr convertit, care i-a spus unei bunicuțe grecoaice piose, că Arhiepiscopul ei afirmase că toate religiile sunt la fel și, prin urmare, devenise un eretic. Aceasta, pur și simplu a răspuns: „Dacă așa stau lucrurile, voi merge la biserică și voi aprinde o lumânare si pentru el”.
Acesta este motivul pentru sectele calendariștilor vechi nu au avut prea mult „succes” în țările ortodoxe. Această mentalitate protestantă este străină Bisericii. Doar pentru că nu suntem de acord, noi nu ne parasim Biserica. Cumva, Sfantul Grigorie de Nyssa si-a părăsit Biserica? Sau, Sfantul Maxim Mărturisitorul si-a părăsit Biserica? Sau, Sfantul Marcu al Efesului si-a părăsit Biserica? Sigur ca nu. Ei au ramas si au apărat Biserica și au devenit sfinți ai Bisericii, nu au renuntat și nici nu au pornit noi „Biserici”. Spiritul sectarismului, cel al fariseismului, al intoleranței și cel de ghetou nu fac parte din Biserica. Noi stăm și luptam ca soldați ai lui Hristos, în Biserică. Tot ceea ce ni se permite, este, eventual, sa ne mutam dintr-o Eparhie in alta.
Cu alte cuvinte, opiniile personale ale membrilor individuali ai clerului, ca atare, nu ne interesează. Noi nu avem o vedere clericalista a Bisericii, cum au heterodocșii. Biserica nu este clerul, ca să nu mai vorbim de episcopi. Biserica este toată lumea. De cealaltă parte, este adevărat că, dacă un preot sau un episcop sau un patriarh ar spune ca el crede, ca dogmă, că toate religiile sunt la fel și că nu avem nevoie de Biserică pentru mântuire, atunci, desigur, el este un eretic.
Acesta este motivul pentru care nu trebuie să ne îngrijoreze documentele diplomatice și politice semnate de cler, dar trebuie să ne preocupe proiectul documentului privind heterodoxia, care este propus pentru intrunirea Marelui si Sfantului Sinod Pan-Ortodox din Creta, din luna iunie, pentru că nu se pretinde a fi un document diplomatic sau politic, ci un document care exprimă Credința Ortodoxă. Este complet inacceptabil ca atare, deoarece acesta susține, în primele sale cuvinte, ca există o singură Biserică, Biserica Ortodoxă, și apoi continuă să contrazică această afirmație.
Dar chiar și aici ar trebui să fim multumiti. Din ce in ce mai multi clerici simpli de parohie, oameni și monahi au vorbit impotriva acestui proiect de document, afara de episcopi cum ar fi Mitropolitul Vladimir de Chisinau sau Mitropolitul Atanasie de Limassol [vezi ARHIVA Lăcaşuri Ortodoxe®]. Un lucru pe care trebuie să-l înțelegem, este acela că învățăturile Bisericii sunt întotdeauna stabilite foarte clar, fără niciun fundament diplomatic cum este cazul proiectelor de documente pentru intrunirea din luna iunie. Ele sunt scrise în limbaj de secretariat, nu au nicio claritate dogmatica și, prin urmare, nu sunt documente ale Bisericii.
Cred că reuniunea din iunie, dacă va avea loc, ar putea fi foarte utila, cu toate acestea. Asta, fiindca toate ședințele pot fi utile, deși nu întotdeauna în mod direct. Să luăm așa-numitul „Sinod” de la Florența, ca exemplu. Care a fost utilitatea lui? Mai întâi de toate, i-a descoperit pe trădători, care s-au rușinat public. Totul a devenit clar, inclusiv cine erau ei. Dar, mai presus de toate, „Sinodul” din Florența a fost util, intrucat l-a dezvăluit pe Sfantul Marcu al Efesului și a dezvăluit voia lui Dumnezeu. Ce ne mai amintim, astazi, despre „Sinodul” de la Florența? Numai pe Sfantul Marcu al Efesului, care a definit Adevărul. Dumnezeu poate transforma întotdeauna raul, in bine.
Să privim concret la ce ar putea sa iasa bun din această întâlnire din iunie și la modul în care chiar ar putea deveni, prin harul lui Dumnezeu, un adevărat „Sinod”, cu „dogmatizari”, clarificarea și definirea Adevărului.
Mai întâi de toate, este clar că tot ceea ce trebuia spus, s-a declarat deja la cele 7 Sinoade Universale. (Nu vorbim despre Sinoade Ecumenice, deoarece acest cuvânt a fost corupt în limbajul mdern. Din aceasta cauza, vorbesc despre „Sinoade Universale”). Romano-catolicii urmaresc sa ne atace, spunând că „Biserica Ortodoxă este moarta, ca nu a mai avut un Sinod tocmai din secolul al VIII-lea – asa-zisa dovada ca Papa ar trebui sa o readuca la viata”.
Desigur, acest lucru este un nonsens. Noi nu avem nevoie de un Sinod Universal, deoarece adevărurile Credinței au fost exprimate pentru totdeauna de către Cele Sapte Sinoade. Nu va exista niciodată un „Al 8-lea Sinod Universal”. Dimpotrivă, catolicii au nevoie în mod constant de noi Consilii, deoarece ei sunt întotdeauna în schimbare, in actualizarea convingerilor lor, intrucat prin reinventare si-au pierdut apostolicitatea – atunci când ei s-au inventat în secolul al unsprezecelea și au respins în mod conștient integritatea patrimoniului Bisericii primului mileniu.
Cele Șapte Sinoade au tratat Adevărul de Credinta pentru toate timpurile. Ele au început prin definirea primelor articole ale Crezului, prin definirea Sfintei Treimi, și apoi au continuat cu Persoana lui Hristos, cu cele doua firi, și apoi cu Duhul Sfânt. Da, este adevărat că a existat Sinodul anti-filioque din Constantinopol, în 879, convenit de toti Patriarhii, inclusiv de Papa de la Roma, precum și așa-numitul Sinod „Palamit” din 1351, pe care unii greci evlavioși le-au numit neoficial „Al 8-lea si al 9-lea Sinod Universal”. Cu toate acestea, în fapt, ele pur și simplu s-au dezvoltat pe seama Sinoadelor anterioare, definind în detaliu relațiile dintre Persoanele Sfintei Treimi, în special intre Fiul și Sfântul Duh, și apoi, în 1351, natura Duhului Sfânt.
Astfel, în Biserica Ortodoxă avem Sinoadel locale, la care doar unii episcopi sunt prezenti, si care pot elabora mai departe, explica și afirma aspecte ale Credinței exprimate de către cele 7 Sinoade. Cu alte cuvinte, aceste Sinoade detaliaza cuvintele Crezului. Și aceasta este ceea ce trebuie făcut si astăzi, numai că nu vizavi de începutul și mijlocul Crezului (care au fost deja elaborate), ci vizavi de incheierea Crezului. Nu va exista niciodată un al „8-lea Sinod Universal”, dar ar putea exista un „Sinod din Creta”. Insa, despre ce ar trebui sa fie vorba?
Nu avem nevoie de întâlniri de sute de episcopi pentru a ne spune că postul este important, sau pentru a administra acordarea de autonomie. Ceea ce ne trebuie astazi, este un Sinod care sa elaboreze unul dintre ultimele articole ale Crezului, privind Biserica. „Eu cred… într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica”. Acest articol este cel care ar trebui inteles astăzi. Din punct de vedere tehnic, ceea ce ne trebuie, este o declarație despre Ecleziologie. Noi credem într-o singură Biserică; nu există Biserici, nici două, nici trei Biserici, ci una singura. Sa spunem altfel decat atat și să vorbim cum fac ereticii, despre „cei doi plămâni ai Bisericii” sau despre „Biserică Invizibilă” sau despre „Divizarea Bisericilor”, inseamna sa respingem Crezul. Este foarte clar si simplu, asta.
În cazul în care prezentul limbaj diplomatic anti-dogmatic și vag continuă la Chambesy sau în altă parte, pot prevedea o perioadă în care sa circule o petiție în jurul celor 80.000 de parohii ortodoxe din lume, in care sa se spuna: „Exista doar o singura Biserică, Biserica Ortodoxa, si nu recunoaștem nicio alta declarație contrara”, care va fi semnata de toți și apoi prezentata la Creta. La asta ar putea duce, cu usurinta, exprimarile vagi din prezent. Există o singură „Biserica nedivizata” – Biserica Ortodoxă, care exista în prezent, pentru că este Biserica lui Hristos. Nu există nicio alta parte, există doar fragmente care s-au rupt de ea. Sper ca episcopii noștri sa tina cont si sa asculte.
Intrebare: Sfarsitul Mitropolitului Nicodim, la picioarele Papei, este un caz simbolic…
Răspuns: Sunt total de acord. Dar Mitropolitul Nicodim este mort și, de fapt, în mare parte uitat. Personal, eu nici măcar nu știu pe cineva care sa se roage pentru el – poate să facă asta Vaticanul. Dar sensul real al întâlnirii din Cuba nu a fost acest ecumenism de modă veche. Aceasta s-a intamplat, în primul rând pentru a indeparta un Război Mondial, în Siria, în al doilea rând pentru a înfrange Uniatismul din Ucraina, în al treilea rând pentru a pregăti lumea sa vada in Biserica Ortodoxa Rusa un lider al Bisericii Ortodoxe, înainte de întrunirea din Creta, iar în cele din urmă a fost o parte a unei vizite pastorale de foarte mare succes a Patriarhului Kirill in turma ortodoxă rusească din America Latină, inclusiv o intalnire cu trei Președinți locali (complet neraportate de mass-media laica).
Și cred că a fost un succes. Siria este prezenta acum in toate discuțiile, iar saudiții și turcii au fost avertizați impotriva invadarii Siriei, uniatii sunt si ei furiosi, de asemenea, la fel ca diplomații americani care raman în spatele scenei din Fanar, în timp ce turma Ortodoxiei din America Latină devine si ea încântata. Cred că acum putem vedea, în sfârșit, evoluțiile marilor misionari ortodocsi în această parte foarte, foarte neglijata a lumii ortodoxe.